Wednesday, April 30, 2014

Cupa FRC - Cluj Napoca

       Acum o saptamana am luat impreuna cu echipa drumul spre Cluj pentru a participa la Cupa FRC, cursa pe etape formata dintr-un fond de 80km, un contratimp de 24km si un circuit de 40km. Ca obiective am dorit sa acumulez kilometri in competitie si sa imi sprijin colegii care “merg la bataie”.
        Din pacate joi seara dupa drum mi s-a facut rau la stomac, nu a fost rau de masina cum am crezut initial cat ceva ce am mancat sau baut.
        A urmat o noapte in care am zis ca turbez, nu puteam sa dorm de burta care simteam ca erupe dar nici de galagia facuta de niste “petrecareti” facuti pilaf din caminul unde am fost cazati.          
       Problemele la stomac au persistat pana dimineata iar asta m-a facut sa hotarasc impreuna cu Radu ca nu are rost sa merg asa la Cupa Vointa care a precedat Cupa FRC, in fine, am luat pastile mi-a trecut, chiar daca “repercursiunile” s-au aratat si in zilele urmatoare.

      Prima zi de Cupa FRC, 80km, drum de tara cu gropi si ploaie. Luam startul, mergem usor 10 km pana la primul deal unde apar si primele atacuri, imediat parca toata lumea s-a desumflat, raspund atacurilor dar pe finalul dealului de 1500m apare o problema la pinioane ceea ce ma face sa pierd 150-200m fata de primii sportivi.
      Bag viteza pe plat, il prind pe Jughi care imi spune ca nu poate si ramane in urma apoi pe Zoltan care se rupsese pe o zona de fals plat si impreuna prindem pe primii 4-5 concurenti, eram multumit ca am prins dar nervos, ieri ma stricasem eu iar azi se strica bicicleta…deja nu mai aveam chef de nebunii, oricum degeaba ma simteam eu super bine pe catarari pentru ca erau prea scurte si prea departe de final.
      La jumatatea traseului facem cale intoarsa, spre sosire s-au tot dat atacuri care au fragmentat plutonul de 30 de oameni in grupulete, intamplator am terminat pe 9.



       Ziua urmatoare, soc de dimineata, mtb-ul lui Jughi al Monicai si Beatei au fost furate dintr-o incapere de la parterul caminului. Toate trei Giant XTC, unul  pe Sram XX altul pe Shimano XT si celalalt pe Shimano Deore, poate le vedeti pe undeva.
       Dupa ce mi-am vazut cu proprii ochi bicicleta la locul ei in masina echipei am zis sa ma concentrez pe contratimpul ce se desfasura pe generoasa distanta de 24km.
       “Calitatea” asfaltului si catararea de 1500m m-au determinat sa nu folosesc bicicleta de contratimp.
       M-am incalzit asa cum imi prinde mie cel mai bine 10’ usor 5’ tare 5’ usor 5’tare 10’ usor. Am ocupat pozitia in start si mi-am indeptat privirea spre telefonul Samsung al arbitrului care urma sa imi spuna cand sa plec. Se face zero si am pornit, dupa cateva sute de metri simt o masina in spate, ciudat, nu ar fi trebuit sa ma urmareasca nimeni, surprize motherfucker, traficul era deschis!
       Imi iau ritmul meu la 165-170bpm pe care il tin 10 km, incepe micul deal si soseaua devinde mult mai placuta, ma apropii la aproximativ 20m de sportivul care plecase cu 1 minut inaintea mea, asa ca am stiut ca nu am un timp rau. Intorc si incep sa cobor serpentinele presarate cu cratere, intr-un viraj striga cineva “Usor ca vineee!”…
       Fug spre finalul in usoara coborare cu 50kmh, bucuros ca m-am simtit bine dar si mai bucuros ca nu m-au calcat masinile.
       Inteleg ca e dificila situatia acum, si ca e greu sa organizezi dar siguranta sportivilor nu e de compromis.
       Am terminat pe 7, cu exact acelasi timp ca locul 6 Gabriel Tintea (Tintos). Destul de bine.


       Pentru ultima zi era programat un criteriu, 20 de ture de 2 km pe o strada lata cu intoarcere in drum.
      Nici nu s-a dat bine startul ca in primii 300m pe mine ma mancau talpile sa atac, in ideea de a face niste antrenament anaerobic si de a pregati eventualele miscari ale colegilor.
      Dupa ce s-a format evadarea decisiva si Zozo era in fata am hotarat sa il pozitionez bine pe juniorul nostru Iulian Gache, care la finalul circuitului a prins un sprint bun.
      Nu stiu pe cat am terminat ultima etapa, oricum n-are importanta am obtinut ce cautam.

     Cursa a fost dominata de la inceput de Eduard Grosu, a carui forma a aratat ce important e sa ai multe curse tari la activ.
      Desi am obtinut ca echipa locul 2 la general prin Sipos nu putem spune ca a fost chiar un succes enorm

      Pentru mine urmeaza prima cursa din an de MTB, pe 3.05 la Constanta, Doltcini XCO.

Adrian Nitu.

Saturday, April 12, 2014

Turul “Alexandru cel Mare” – Grecia, si etapele de “National Arena Challenge” si “Cupa Niro”.

     Chiar daca au avut loc acum cateva saptamani, cred ca e interesant  sa spun cateva lucruri despre participarea la aceste curse.

     Desi nu aveam foarte multi kilometri parcusi in acest sezon, datorita programului de antrenament care pana in luna Martie a inclus doua zile pe saptamana de antrenament cu greutati in sala, am zis ca mi-ar fi de folos o evaluare intr-o competitie tare. Cam asa a spus si antrenorul nostru, suntem la inceput, cam 20% din cat ar trebui sa fim, dar prin competitie incepem bine sezonul.

      Turul “Alexandru cel Mare” este o cursa pe etape, un prolog si doua fonduri, in jur de 120km fiecare.

      Prologul avea 5km, 2.5 dus 2.5 intors, pe faleza din Salonic, al doilea din lista de start eram eu. Dupa ce m-am incalzit bine pe rulou (mai mult pentru antrenament,nu ca as fi fost favorit la prolog) am luat startul, am accelerat tare, am mentinut viteza cat am putut si cam asta a fost, la prolog mai mult nu poti sa faci, pui nasul pe ghidon si mergi tare…
      Nu mai stiu exact rezultatul dar a fost binisor, tinand cont ca nu am folosit materiale de contratimp si nici nu e prologul specializarea mea. 
      Colegul meu Zoltan Sipos a mers foarte bine, a obtinut locul 4, dar s-a plans ca l-a luat ameteala in cursa, cred ca daca era mai atent si prindea o zi buna putea sa castige.

      A doua zi de cursa era programata etapa de fond montana, fiind prima cursa multi ciclisti erau supra-entuziasmati, atat de tare incat unii au atacat inca dinainte sa se dea startul oficial in cursa…
      Probabil tot entuziasmul inceputului de sezon a cauzat pierderea ratiunii in randul unor sportivi, astfel daca se cadea in stanga plutonului, cineva se speria si 20 de metri mai la dreapta si se cadea si acolo, am reusit sa evit cazaturile insa sarind peste o bicicleta mi-am pierdut unul din bidoanele pline.
      S-a tot fugit si atacat si am ajuns la munte, eu cu apa terminata, nu am mers sa alimentez pentru ca fusesem informat ca e o cursa scurta si nu se permite alimentarea, insa pe catarare am vazut la Jughi o cutie de cola, am impatit-o cu el, dar tot nu-mi ajungea, si nu eram dispus sa merg pana la masina acum si sa pierd pozitionarea in fata.
      Catararea era lunga, prima bucata de 6-7km apoi putina coborare si inca o bucata abrupta de 7-8km, la inceput m-am simtit bine, chiar am prins primele “mini evadari” de 5-6 oameni, dar deshidratarea mi-a dat in cap pe a doua urcare, am pierdut contactul cu fata cursei si abia m-am tarait pana la final, cred ca pe locul 18.



       Dupa ce mi-am revenit la finish am fost placut surprins de ospitalitatea aromanilor din satul respectiv, ce s-a intins poporul nostru!
       In masina pe coborare cu totii eram uimiti ce mult am urcat si ce grele sunt pantele.
      Am ajuns la locul unde am fost cazati, langa orasul Kilkis, unde am stat 5 in camera, mecanicul nostru George stiind ca eu detest zgomotul noaptea facea misto de mine ca o sa am sforaiala 5.1 surround :)) , nu a fost asa, am dormit excelent spre surprinderea mea.
     
     A treia zi a avut un inceput asemanator cu cel din a doua, atacuri, cazaturi stupide etc.
Dupa profil traseul parea mai greu decat cel din ziua precedenta insa in realitate erau doar gaturi in care se ataca, doar ultimile doua putand fi considerate catarari. Printre atacanti au fost si romanii Zoltan Sipos (Dinamo) si Dan Crista (Bikexpert) care au rezistat in evadare pana aproape de final.
     Pe ultima catarare s-a produs o ruptura in primul grup si eu am fost prin putin in spate, iar intr-un viraj pe nisip mi-a alunecat spatele, desi m-am redresat si nu am cazut am pierdut primul grup… am fost prins din spate de Zozo si am terminat cursa alaturi de el si Crista.


     Mi-a parut bine ca am bifat aceasta cursa, am aflat pe unde sunt, ce am imbunatatit, la ce sa lucrez si la ce sa ma astept. Asa ca pot sa sustin ca sunt in grafic si ca o sa fiu puternic la sfarsitul primaverii si in vara.
     Asadar multumesc pentru initiativa antrenorului Radu Selejan si clubului Dinamo-Mazicon.




     Celelalalte curse la care am mers au fost criteriile de la Dragonul Rosu si de la Arena Nationala, care nu prea au avut istoric, practic la majoritatea Dinamo-Mazicon prin Zoltan Sipos a cam lesinat concurenta.

      Eu ma numar printre sportivii care nu stramba din nas si sunt recunoscatori FRC (cea reala) pentru organizare. Toate cursele sunt bune pentru pregatire si pentru promovarea sportului, mai ales cea de la Arena Nationala.



      Adrian Nitu

Salut si bun venit!

     De ce am ales astazi dintre toate zilele sa public blog-ul meu? Pai ar fi trebuit sa particip la prima etapa din Riders Club – Ziua B la Cernica, insa vremea rea si starea de sanatate fragila m-au facut sa stau acasa, si bine am facut, sau cel putin asta imi spun cei ce au participat.
      In cuvintele celor cu care am vorbit se pare a fost: “crunt”, “sinistru” si “mai rau ca Prima Evadare 2011”.
      La prima evadare 2011 am fost si eu, dar nu mai tin minte nimic, am patimit atunci si amintirile probabil s-au inchis intr-un sertar in capul meu.
      Revenim la ziua Balacelii, multi au zis ca ar fi trebuit amanat, pare o idee buna, si eu as fi de acord, poate cu 2 saptamani, dar sunt sigur ca organizatorii nu au avut aceasta posibilitate.
   
     Ce vei citi aici? In general ceea ce ma intreaba oamenii, experienta mea din curse si recomandari de antrenament, nutritie, cateva lucruri despre mine, punctele mele de vedere…

     Sezonul asta am mai participat la cateva competitii de sosea pe care o sa le descriu retroactiv.


     La sfarsit de prima postare trebuie sa multumesc varului meu Madalin, pentru ajutorul dat cu aranjarea acestui blog dar si pentru sfatul de a sta acasa azi :)) 

Adrian Nitu