Road Grand Prix "Eroica" - Brezoi

        Iata ca a trecut si ultima etapa din seria Road Grand Prix 2014. De data asta Alex a lasat ce-i mai bun la urma!

        Traseul de la “Eroica” mi-a trezit interesul, avand suficienta diferenta de nivel ca sa il pot incadra ca fiind “greu” dupa standardele mele, prin urmare am vrut sa produc un rezultat bun.

        Am plecat spre Brezoi in dimineata cursei, pe la ora 6, alaturi de prietenii galben-albastrii de la Petrolul carora le sunt recunoscator pt carutarea la fata locului.

        Totul ok pe drum, facem ritualul dinaintea cursei, incalzirea si gata la start. Se pleaca neutralizat cativa km si apoi start oficial din mers. Nu pierd vremea si ma pun imediat in fata. La o cursa cu amatori, e cea mai proasta idee sa stai in spate. Au fost cateva situatii la limita in care era sa se cada…

        Pana la baza catararii erau  40 de km de valonat, evident aici ma asteptam sa atace cei care stiau ca nu au nicio sansa pe munte. In functie de cine ataca, ma bagam sau nu.

        Miscarea de succes a venit din partea urmatorilor: Zoltan (Dinamo), Crista (Bikexpert) si Tintea (Petrolul).

        Sa ai pe cineva din echipa ta in fata e un lucru bun, dar nu iti garanteaza succesul. Iar eu nu m-am culcat pe o ureche ci am facut fata ofensivelor ce au urmat mai ales din partea lui Grosu.

         La baza catararii ne desprindem de pluton. In acest punct, avansul evadatilor era de 3’ si a ramas 3’ inca vreo 15 minute, lucru care i-a trezit suspiciuni lui Edi Grosu care le-a zis arbitrilor ceva de genul “noi mergem blana aici si la aia nu le scade avansu’, ia mergeti in fata!”, “Stai ma sa le intre dealu’ in picioare" zic eu in gandul meu. Si asa a fost pentru ca in urmatorii km ecartul a inceput sa se scurga rapid.

         Continui sa urc alaturi de Grosu pe rampele destul de blande de 5-6% si deodata ii scade viteza de la 20-25 la 16 la ora. Zice ca nu mai poate! In mod normal m-as fi apucat sa sprintez de zor acum!! Alex imi spusese mai devreme din masina: “Crista e mai fresh”. Aia e ce sa fac, trebuie sa respecti sansa celui din fata, dar sansa mea la sosea se pare ca nu mai vine anul asta :))

           Il prindem pe finalul muntelui pe Tintea, care mai tarziu mi-a zis ca am trecut ca avioanele, iar apoi si pe ceilalti 2. Catararea nu era marcata kilometric, deci a trebuit sa recurg la calculele proprii, necunoscand traseul. Astfel am crezut ca mai am 3km de urcat. Dar m-am inselat…

           Incepe coborararea si Grosu imediat se repede intr-un viraj. Ii iau trasa, dar gresesc pentru ca nu am avut inceredere in mine si le-am facut semn celorlalti sa treaca in fata, crezand ca fiind mai grei or sa se duca mai tare la vale. Ei bine, n-a fost asa :))

            De aici incolo am mers in 3, finalul de care auzisem ca e in urcare era defapt valonat si uite asa m-am trezit dupa un colt cu sprintul care daca eram mai atent poate il si castigam. Nu prin viteza mea de executie ci prin noroc. Am terminat totusi pe locul 4 la 5 sutimi (jumate de bicicleta) de locurile 2 si 3.

            A fost frumos si imprevizibil. Dincolo de gresesile mele de calcul si de comunicare, daca traseul nu era asa misto si privelistile minunate chiar ma ofticam :D

             Salut si pe aceasta cale dezvoltarea seriei Road Grand Prix care ofera trasee din ce in ce mai tari. Tot asa! Am remarcat performante bune si in randul amatorilor. Asta inseamna ca incepe lumea sa stie cum sa se pregateasca, ce sa faca etc... Semne bune!

Adrian Nitu

Dracula Bike Fest - Vidraru si Geiger MTB Challenge - Sibiu

     15.08, ora 2:30 am dimineata marcheaza ora la care am terminat cea mai matinala iesire cu bicicleta, mai exact am facut 40 minute intre aeroportul Coanda si cartierul Ghencea din Bucuresti unde am avut un loc de dormit asigurat prin amabilitatea lui Radu.

     15.08 ora 7:30 plec din Bucuresti impreuna cu Filip si sotia sa Cristina spre barajul Vidraru, unde avea loc o cursa locala numita “Dracula Bike Fest” organizata cu prilejul sarbatorilor Argesului si Muscelului. Noi am vrut sa folosim “Dracula Bike Fest” ca un ultim antrenament inaintea a “Geiger Mtb Challenge” care in cuvintele lui Filip este “cel mai important examen pentru un mointainbiker”.

       Am ajuns printre primii la Vidraru, in timp ce ne pregateam incet incet de cursa il oberservam si pe colegul nostru Jughi desi noi stiam ca merge la o nunta, plus pe Vanessa si nea Nae, uite asa s-a adunat lotul Giant, ne mai trebuia si cortul nostru bine cunoscut :))

       Traseul era destul de lejer, cum am zis mai sus, bun pentrut antrenament pre-cursa. Aveam de facut 18km, 9 dus 9 intors pe acelasi drum.

        Plec primul si pe primele pante simt indicatorul “low battery” ma uit totusi in spate si vedeam pe cineva de la Giant (era Filip, dar atunci nu imi dadeam seama cine e) la vreo 30 de secunde. Am ajuns la capatul drumului, aici trebuie sa opresti ca un domn sa iti puna o stampila pe numar si apoi sa intorci. La intoarcere verific “concurenta” erau Filip si Jughi impreuna, e distractiv sa te fugaresti cu prietenii asa ca nu ii las sa ma prinda.

         Trec linia de Finish si incerc sa fac cumva sa ma observe cineva, niste oameni de la salvamont ma intreaba, “Ce ai fost pana sus si te-ai si intors?”. Imediat apar si Jughi si Filip, in ordinea asta.

         Frumos la Dracula, vreme buna, oameni de treaba.

         Am continuat pe Transfagarasan spre Sibiu. Traficul a fost foarte greu la Balea Lac, cand mai treceti pe aici luati bicicleta!

      16.08 ora 7:00 ploaia de afara ma face sa stramb din nas si il baga pe Filip in “race mode”. Mancam ce trebuie cat trebuie si plecam la start.

       Plecarea era neutralizata pe sosea, asa ca nu m-am omorat cu incalzirea, mai mult am vrut sa vad sosirea care era destul de incalcita.

        Nu m-am omorat nici cu pozitionarea in blocul de start, m-am pus mai in spate, conform regulamentului. La Geiger am ales tura scurta, am mai facut de vreo doua ori tura lunga la primele editii, am fost chiar si pe podium si pot spune ca fara antrenament mult pe mtb nu ai ce cauta acolo, ori cea mai lunga tura a mea pe mtb de anul asta nu depaseste 3 ore. Rezultatele de la tura mare confirma ce spun.

        In timpul startului neutralizat s-a cazut la gramada langa mine, roata unei biciclete mi-a atins mana. Lucrurile astea nu s-ar intampla daca persoanele care nu stiu sa stea in pluton ar merge cu grija sau macar nu ar merge fara maini sau cu privirea la altcineva.

        Incepe urcarea de la Cisnadioara si totodata “depart reel” Madaras o calca si bine face, pentru ca asa se cerne neghina.

        Dupa intrarea pe offroad raman in fata eu, Madaras si Dan Crista. Pe mine ma avantaja ritmul tare dus de cei doi, dar imediat ne prind din urma Logi, Dobai (Varu) si ungurul Blazso.

         Urc multa vreme cu ei, ocazie cu care am observat si diferenta de “calitate” intre Blazso si noi, deja il dadusem castigator…

        Intr-un moment de neatentie la o vaioaga ca un half-pipe intru cu un raport prea mare care ma obliga sa descalec si pierd contactul cu cei din fata. Ramane sa fac singur restul de urcare pana pe vf. Magura.

         Am continuat solitar cursa pe primul loc pana s-a apropiat din spate nimeni altul decat Ionica Zdraila, omul cu care m-am batut la prima mea cursa de ciclism acum 8 ani.

         Colaboram fair-play pana la final si hotaram sa impartim locul 1. Zona de finish oricum nu era potrivita pentru un sprint, riscam sa ne mai si izbim.

         Cu cativa metri inainte de finish incerc sa pun roata la milimetru langa a lui insa sistemul de cronometrare m-a luat pe mine primul, cine stie poate aveam cipul prins putin mai in fata. Oricum nu ne iesea perfect. Gestul a contat, poate asa nu mai apar comentarii de genul “fomisti de la elite”.

          Si Filip a mers bine, cu un loc 3 la categorie, desi sunt sigur ca el e mai puternic decat cei dinaintea lui, relieful Dobrogean nu prea il ajuta in antrenamentul pentru tehnica. A trecut examenul f bine!

           Attila Malnasi dovedeste din nou prin victorie ca e un sportiv cu potential mare marca Nea Bebe.

           Rezultatele obtinute ma incurajeaza sa termin sezonul in forma buna!

Adrian Nitu

Riders Club - Soimii Bucegilor - Predeal

       Weekend-ul trecut am intentionat sa merg si la Riders Club – Soimii Bucegilor Predeal si la Road Grand Prix in Bucuresti. Datorita unor treburi personale nu am ajuns decat la Predeal. Iata cum a fost:

       Cursa se tine pe unul din traseele mele preferate. Desi vremea a fost foarte buna in ziua concursului terenul a fost destul de stricat de ploile din zilele ce au precedat evenimentul, chiar mai stricat decat anul trecut cand a plouat cu o zi inainte.

        Am avut de facut doua ture de 21 de km, o urcare de viteza pe drum, o urcare abrupta pe o poteca turistica si o urcare foarte abrupta pe ultima parte a partiei Cocosul.

         Fac incalzirea “aia de la team Sky” 5 min usor 8 min progresiv pana la PL, si inca doua sprinturi. Incalzire care apropo e foarte buna. In timpul incalzirii am sesizat ca picioarele nu chiar in cea mai de varf forma astazi…

          Se da startul dam tura neutralizata prin oras si la baza primei urcari politia si atv-ul se dau la o parte. Imediat apar primele “tactici de echipa” sub forma unor atacuri succesive, genial… asa se castiga la mtb!

          In urma accelerarilor  ne desprindem patru ciclisti care mergem aproape unul de altul pana la finalul primei coborari, aproape de valea Azugii. Pe primul loc se afla Ilies Ferencz, poate n-ati auzit de el, eu l-am observat de cativa ani si e puternic.

          Problema e ca l-am pierdut pe a doua urcare, care era o poteca ingusta loc in care s-a bagat Crista in fata mea, asa a crezut el, ca e mai bine sa duca el ritmul pe urcare in locul meu!

          Dupa cabana Susai, venea o coborare plina de radacini ude foarte alunecoase, locul 1 era cam dus iar eu nu imi risc oasele pt cateva sute de lei in plus la premiu.

           O iau prudent, ma depaseste chiar si locul 4, nicio problema, vine acus’ dealu’.

Pe partie ii apropii, nu mai stiu care era, dar unul impingea la bicicleta, ceea ce inseamna ca nu era foarte puternic, chestia e ca partia aia e asa abrupta (cred ca are 40%) incat nu e mare diferenta daca urci pe bicicleta sau pe langa, eu urcam cu 5-6 la ora iar daca mergeam pe langa mergeam cu 3 la ora dar cu efort mult mai mic.

            Inchei prima tura si incep din nou urcarea de viteza pana la Susai, undeva il prin pe Rene care imi zice ca urmatorul e la 1 min in fata, hm, mai arunc o lopata de carbuni pe foc si imediat il zaresc, prind si depasesc. De aici incolo n-am mai alegat, ca nu as fi mai avut timp sa prind pe nimeni.

            Am reusit totusi sa dau ambele urcari pe partie pe bicicleta, greut cu 27’5 in conditii de panta extrema e mai bun 26”.

             Concursul a fost frumos, o zi excelenta la munte, felicitiari domnului Nae pt organizare!

             Si ceilalti ciclisti Giant au mers bine, Beata si Monica au facut ca de obicei legea la fete. Jughi pe locul 4 si Jozef de 16 ani pe locul 5 foarte aproape de 4. Dan Muraru a fost si el aproape de podium.

           Mi-a parut rau ca n-am putut ajunge la Road Grand Prix, am vazut ca a fost foarte frumos. Dinamo a functionat foarte bine si fara mine:) Norbert si-a facut cadou de ziua lui un loc 3. Bravo!

Adrian Nitu

Padina Fest si On Top of the World

      Am zis sa rezum ultimele doua curse intr-un singur post, fiind vorba de evenimente nu foarte mari si desfasurate cam in aceeasi zona.

In urma cu o saptamana pe 27.07 am participat la Padina Fest – Maratonul Bucegilor iar in sambata urmatoare la On Top of the World in Sinaia.

Padina Fest.

       La Padina am fost mai mult pentru zona frumoasa si pentru ca se anunta vreme buna, cursa e mai mult una amicala. Si-asa nu am fost anul asta in Bucegi decat pe cursiera.

       Traseul  are practic o urcare si o coborare, urci de la Padina pana la Babele si de acolo cobori.  Mare parte din urcare e asfaltata, deci cam jumate din cursa e de sosea.

       Am pornit pe drumurile late in pluton la viteza mica, pana ne-am incalzit am mai schimbat niste vorbe cu colegii de competitie si cand am ajuns in Saua Dichiului am marit viteza, n-am atacat, am luat ritmul pe care l-am mai avut la antrenamentele precedente pe Trans Bucegi (n-am deal…), am zis sa nu urc mai incet de 20 la ora, dar am ramas singur in fata. La un moment dat am zis.. “hai ca poate castig” si am presat ritmul.

        In spate erau Logigan si Rosioru, campioni de maraton, nu oricine, deci m-am tot uitat in spate sa nu vina nimeni. Pe la Piatra Arsa un voluntar zicea ca am un avans de 6 minute de locul 2, nu cred ca era asa mare, trebuie sa fie prea mare diferenta de nivel intre ciclisti sa dai cuiva 6 min in 6 km de sosea nu foarte abrupta, si nu este asta cazul. In realitate cred ca ecartul era undeva la 3:30-4’.

        De la Babele am coborat prea incet, cand m-am intors de la On top of the World am observat ca eu am luat-o atunci pe niste lungituri in loc sa tai serpentinele. In fine, oricum nu eram dispus sa imi asum niciun risc, eram acolo pt fun.

        Cand traseul s-a intors la Piatra Arsa a trebuit sa fac dreapta spre Padina, de aici se intra pe un traseu turistic, format din niste poteci, care defapt sunt niste santuri prin care trebuie sa mergi. Total neamenajat pentru bicicleta, ceea ce arata o lipsa de interes a organizatorului.

         Dupa poteci dau de un sector de “bike-alpinism” niste stanci de vreo 4m, stau putin pe loc sa vad pe unde o iau. Sprijin bicicleta de o piatra, pun piciorul pe cadru, urc cu fundul pe stanca, si apoi trag bicicleta dupa mine…”ciclism”.

         Merg ce merg si ma trezesc cu Rosioru in spate, opa, ii dau tare la vale sa nu ma depaseasca si i-am stat putin in fata. Dan imi zice ceva de genul “stai ma ca te sinucizi pe aici” :)) si ma dau la o parte sa se duca. Dupa nici 10” apar si Logi si Jughi lol, stii ce ia ca nu mai am chef! Merg in ritm de cooldown pana la final la 1 minut dupa ei pe locul 4 la general si 3 la categorie.

          Nu sunt eu cel mai bun coborator dar nici in ultimul hal nu sunt, doar ca evident, nu am pregatire pe munte, interesele mele fiind altele. M-au prins baietii din mai multe motive nu doar ca am mers incet la vale.

On Top of the World.

     Cum am spus si reporteritei care mi-a luat interviu inainte de start, anul trecut am castigat la On top of the World iar acum as vrea sa imi apar “titlul” si sunt destul de increzator in fortele mele.

       OTW e un Uphill, adica aproape doar urcare si cu finishul sus, ma regaseam deci pe teren propriu.

        La incalzire baietii imi spun “sa nu ii dau prea tare de la inceput” , bine man, mergem la pas! :D

       Mergem fara stres pana la intrarea pe offroad, imi iau un ritm normal de catarare si iar raman singur, desi nu intentionam, eu planuisem sa atac pe potecile abrupte de dupa Piatra Arsa daca va fi cazul.

       Dupa 1400 intru intr-un drum abrupt cu bolovani ascutiti, apas tare in pedale sa imi mentin inertia si cumva ciupesc camera pe spate...

       Roata de spate am lasat-o putin mai moale (2 bar) pentru aderenta, dar nu excesiv de moale. Totusi s-a spart…ma dau jos de pe bike, invart de roata si scutur bicicleta ca poate solutia antipana sa astupe gaurile, a mers! Deocamdata…

       Au urmat niste zone de impins bicicleta, ca de obicei a inceput sa ma doara spatele de la impins. Mai opresc sa imi mai rotesc trunchiul, nu e bai in spate nu se vedea nimeni oricum.

        Dupa Babele isi da complet sufletul cauciucul de spate, shit…opresc si il umflu vreo 3 minute, poate se astupa, pare sa tina, doar mai merg 200m si iar se spage. Deocamdata eram primul. Ma apuc sa schimb camera si o umflu timp de 5 minute. Am umflat cat puteam cu jegul meu de pompa de plastic, initial ma gandisem ca o sa umflu la roata pana vad pe cineva ca se apropie si apoi o pun repede pe bike si mergem impreuna. Totusi dupa 5 min tot primul eram :D. 

        In timp ce faceam roata un ciuri-buri ma ia la intrebari.. cauciucurile asta nu sunt pline?...cu cat ai mers cel mai tare?...cam cate viteze are? Gizas.. asta mai lipsea.

         Pornesc increzator in reparatie si dau de alta problema, o turista tampita imi taie calea in ultimul moment pe o portiune de plat, desi i-am zis din timp “stai acolo, stai pe stanga!” ca sa nu intru in ea, intru intr-o teava care era dispusa in diagonala pe poteca, si evident imi aluneca roata de fata si cad. Am dat putin cu caputu’ de pamant. Bicicleta avea ghidonul si saua strambe…

        Ma iau de ea ca de ce e proasta si ce imi zice: “Bai baiatule, asta e drum de mers cu piciorul nu cu bicicleta!” No comment.

        Nu merg bine 2 km dupa incidentul asta ca apare a doua pana, probabil snake-bite ca nu am putut umfla suficient de tare! Game Over, I stuck my cock in it, nu mai aveam nici alta camera sa pun si oricum… s-au adunat destule psihologic. Am mers ultimii 3 km pe langa bicicleta. Pe locul 5. M-au consolat ceilalti ca sunt sunt invingatorul moral.

         Alta cursa alta lectie invatata, NU mai intru pe traseu bolovanos fara Tubeless, defapt de la anul nu mai merg nicaieri fara UST calumea. Cum se poate ca 2011-2013 cat am avut fara camera nu am spart niciodata, si acum sparg de care doua ori…

         Cand am coborat inapoi in Sinaia, tata ma intreaba “ia zi cate minute le-ai dat?” :)) mai bine intreaba-ma cate pene am facut!

          Dupa toate astea… macar stiu ca am forma buna pentru partea a doua a sezonului.

        

Adrian Nitu