Bun gasit! Cei
ce urmaresc fiecare din postarile mele sigur au observat ca a trecut ceva timp
de cand am mai scris ceva. Motivul pentru acest repaus e ca la ultimele
evenimente nu prea am avut multe de scris si am tot dat zilelor curs in ideea
ca o cumulez mai multe evenimente. Pana azi.
Nu mi-am
terminat sezonul in forma in care mi-ar fi placut dar nici nu imi pare rau
intrucat nu am ratat vreun eveniment care sa prezinte deosebita importanta
pentru mine. S-au adunat cateva evenimente care nu mi-au permis sa imi
organizez niste serii consecvente de antrenament. Dupa cazatura de la Lugoj am
stat cam o saptamana pe margine, apoi a venit Livada cu Ciresi unde iarasi am
stat o saptamana pe loc. Dupa astea a venit timpul sa merg si eu la mare.
Deci in total cam
o luna fara antrenamente serioase, suficient sa te scoata din viteza. Ar fi fost
prea tarziu sa imi recapat fortele asa ca in ultima vreme am facut destule
antrenamente, dar de mentinere, fiind prea tarziu in sezon pentru altceva.
Ultimile
evenimente la care am luat startul au fost: Campina Mtb, Riders Club – 4 Pedale,
Moontime Bike
Campina a
fost la o saptamana dupa Paulesti, deci stiam ca nu sunt foarte “bazat” pentru
el, dar e foarte aproape de mine si am zis ca merita sa incerc. In plus, e
tipul de eveniment la care as plati taxa chiar daca nu as participa.
Traseul de la
Campina e frumos dar dificil, pe a doua sau a treia urcare s-a simtit lipsa de
kilometri, iar eu am pierdut din pozitii. Probabil prindeam un podium mai
chinuit, dar mai era o problema, exact in aceeasi zi aveam cazarea la mare si
era important sa ajung cat mai repede. Asa ca am abandonat dupa prima tura.
In viitor o sa
gasesc o posibilitate de a impaca organizarea cu antrenamentul pentru ca la
Campina e unul din concursurile mele preferate.
4 Pedale
Deja devine
traditionala cursa de mtb stafeta din Baneasa. A inceput in 2012 ca eveniment
pilot al seriei Riders Club, apoi s-a tinut cu numele “Team Challenge” iar in
ultimii doi ani s-a chemat 4 Pedale.
Coechipierul meu
a fost colegul si prietenul meu Filip Grigorescu cu care am format echipa Giant
Team Romania bineinteles. Cum la 4 Pedale fiecare sportiv parcurge o tura de 19
km individual, am hotarat ca ar fi mai bine ca Filip sa plece primul.
L-am asteptat
tensionat in zona de plecare, au sosit primii doi sportivi iar la 1’30” dupa ei
un al doilea grup printre care si un Filip foarte agitat care era sa treaca pe
langa mine la predarea stafetei.
La precare trebuie
sa alergi pe langa bicicleta pe un culoar de aproximativ 100m lungime pentru a
preveni accidentarile. Acesti 100m m-au stors, pe final ma sprijineam de
bicicleta ca de trotineta. Unul din baietii cu care am plecat era
tenismenul-triatlonistul-ciclistul Andrei Belzebut care nu avea niciun stres
dupa sectorul de alergare.
Primul sportiv
(Petrache) avea mai bine de 1’30” inaintea mea, abia il mai vedeam. Traseul
fiind plat sansele erau mici sa il prind si chiar daca facem eforturi mari, tot
n-as fi mai avut energie pentru sprint.
Deci am rationat ca
ar fi mai bine sa merg defensiv uitandu-ma din cand in cand in spate pentru a
proteja locul doi pe care l-am tinut pana la final.
Ca de fiecare data
concursurile Riders Club stabilesc noi standarde de organizare. A fost problema
la primul val de concurenti cand cineva a deranjat un cuibar de viespi si
insectele au luat cu asalt ciclistii. Baietii de la RC au deviat foarte repede
traseul si cand am trecut eu nu era nicio problema. Bravo.
Moontime Bike
In cuvintele colegului
meu Mircea, Moontime Bike are “cel mai hardcore traseu”. Si da, nu e de
subestimat diferenta de nivel semnificativa a traseului din parcul Tineretului.
Traseul de 5km e compus in general din urcari scurte si abrupte, viraje stranse
si cateva sectoare de fuga. Toate facute in ritmul aprig al curselor XCO si
repetate de 6 ori chiar constituie un obstacol pentru cei neobisnuiti cu
efortul extrem.
Vreau sa subliniez ca acest tip de cursa,
facuta pentru public, deci fara relevanta pentru marea performanta, a adunat la
start mult mai multe valori decat campionatul national de XCO, ceea ce ar
trebui sa dea de gandit asupra modului falimentar in care e condus ciclismul de
performanta din Romania.
Ca sa
mergi bine la XCO trebuie sa ai niste cunostinte si niste calitati. Trebuie sa
cunosti perfect traseul, fiecare viraj fiecare urcare, cand sa schimbi cand sa
franezi. De aceea profesionistii in XCO merg cu 2-3 saptamani inainea cupelor
mondiale pentru a cunoaste traseul si a exersa pana la perfectiune.
Din acest punct de vedere riderii din
Bucuresti au avut un avantaj, eu de exemplu nu am dat decat o tura de
incalzire. Poate pe viitor daca acest concurs o sa constituie un interes pentru
mine o sa merg in Bucuresti cu 2-3 zile inainte pentru a ma pregati cum
trebuie.
Ca si calitati
fizice iti trebuie forta buna, pentru urcarile scurte si abrupte si pentru
zecile de demaraje. Trebuie sa produci energie suficienta si in anaerobioza
intrucat nu ai cand sa iti revii. Si cel mai important e rezistenta care si
face diferenta intre profesionisti si amatori. Daca compari jupanii disciplinei
(Absalon, Schurter, Kulhavy) cu cei care sunt prinsi cu 3 ture o sa vezi ca
profesionistii si-au pastrat aceeasi viteza pe parcursul a toate turele.
Sa
revenim la experienta personala, am gresit la inceputul cursei pentru ca am
plecat prea incet, nu am avut incredere in mine si am crezut ca o sa ma sufoc
inainte de prima urcare. Asa am plecat prea din spate si a trebuit sa depasesc
destul de mult la inceput.
Simteam ca “nu prea am unde sa ii dau”,
singura zona care imi placea era urcare de la punctul de alimentare, de unde ieseau baietii umflat
si ii depaseam usor pe plat. Aveam dificultati pe urcarea abrupta pe iarba unde
daca apasam cu toata forta derapam pe traseul ud. Cam tocit cauciucul de spate,
era o ideea buna daca il inlocuiam cu cel de fata.
In penultima
tura eram inca in “zona podiumului” dar am intrat prea tare intr-o contrapanta
si am alunecat pe partea stanga. Nu am suferit nici o paguba, nici eu nici
bicicleta, singurele pagube au fost secundele pierdute. 10s sa ma ridic, 10s sa
pun lantul la loc la bicicleta si uite asa s-a deschis o gaura dare intr-o tura
nu am mai avut cand sa o acopar, am terminat cursa la ritm relaxat...
Fara remuscari,
cand o sa fiu bine pregatit si o sa acord mai mult interes atunci o sa am de ce
sa ma plang. A fost fun. Publicul a fost grozav si m-a facut sa ma simt “ca
afara”, multumesc pentru incurajari prin acest intermediu deoarece nu v-am
recunoscut dupa voce.
In saptamanile urmatoare o sa incerc sa
updatez blog-ul cu alte articole interesante!
