Monday, June 27, 2016

Riders Club - La Broaste

       Vremea Broastelor a venit mai tarziu cu aproape o luna peste data traditionala dupa amanarea cauzata de vremea nefavorabila. De data asta conditiile de concurs se anuntau a fi aproape perfecte, si doar putini din impatimii de mtb au ramas acasa. La Broaste au fost 1200 de participanti, echipa MPG a trebuit sa faca fata la niste provocari logistice impresionante!


      Eu am participat la traseul Epic 69 km, echivalentul a 3 ture de 23km. In 2013 la editia inaugurala a Broastelor am participat la aceeasi proba si mi-a placut. Daca tot e usor traseul macar sa fie mai lung ca rezistenta sa fie un obstacol.

       Am facut putina incalzire si am intrat la start, cam putina lume la proba mea, desi pe site erau inscrisi si confirmati multi. Asta e, n-o sa merg la plimbare, concursul tot concurs e. La proba de 46km participau "the young guns" din Ploiesti, Andrei Cojanu si Gerhard Dumitrescu membri ai BCR Sport Guru, pe care imi propusesem sa ii ajut sa faca o cursa buna.


foto: Mircea Dan

      Nu am plecat tare la start, iar dupa 2 km a trebuit sa fac o mica pauza sa remediez problema cu gentuta de sub sa care se desprinsese. In timp ce umblam la bicicleta ma depasesc cei doi juniori. Pornesc dupa ei si cand ii ajung marim viteza si ne schimbam la trena. Am tot mers asa pana cand ne-a ajuns colegul meu Filip la inceputul celei de-a doua ture. Filip nu a mai avut rabdare sa stam cu astia micii asa ca am luat-o inainte amadoi.


foto: Mircea Dan

       Totul a mers pefect pana cand am facut o eu o prostie... atat va zic, o prostie care a rezultat intr-o tranta nu foarte grava dar care mi-a luat putina piele. Dupa cazatura m-au ajuns inapoi "junii turci" alaturi de care am terminat a doua tura. Ultima tura am parcurs-o singur si ceva mai incet, 70 km pe caldura de pedalat incontinuu pe offroad nu e chiar asa usor.


       Locul 1 la un concurs la care chiar m-am distrat, poate prea mult! Dar acum urmeaza o saptamana de munca literarmente asidua in care trebuie sa pregatesc Livada cu ciresi unde sunteti oaspetii mei si unde va asteapta un traseu cu totul deosebit. Dupa care daca va fi posibil as vrea sa concurez la Ploiesti la Road Grand Tour - Memorialul Vagneti.


foto: Iub

Pe curand,
Adi

Monday, June 20, 2016

RC Topoloveni si RGT Infernul Muntelui ITT


Gata distractiile de weekend! In mod normal participam si sambata si duminica la Sinaia, dar m-am cam speriat de vremea asta instabila,  ar fi fost cam groaznic 30 km urcare 30 km coborare pe Ploaie. N-a plouat pana la urma, dar inclinatia mea a fost oricum dublata de faptul ca nu prea mai “duc” doua curse grele consecutive, asa ca am preferat sa imi fac incalzirea pe mtb la RC Topoloveni Summer Tour, o cursa super prietenoasa pe un traseu usor deluros

Riders Club – Topoloveni Summer Tour

    Autorul Topoloveni Summer Tour este multiplu sef la trasee Jughi, sprijinit de echipa MPG, deci am stiut ca va fi un eveniment fara surprize neplacute. Anul trecut l-am si castigat deci am dezvoltat o afinitate pentru ciclismul prin tara magiunului.

      Primarul costumat in militar ne da startul la 11 pe  o temperatura caniculara. Imediat inainte de intrarea pe offroad Adrian Dumitru lanseaza cursa printr-un prim atac, apoi urmeaza Toni Vieru printr-o noua accelerare.
.

     Se mergea pe campuri pe unde vegetatia a fost cosita, caldura radiata din ierburi impreuna cu roua evaporata fac cele aproape 40 de grade greu suportabile. M-am deschis la tricou si inca nu incepuseram sa urcam.
      Vine prima catarare, pe care o apreciez ca fiind de dificultate medie iar eu deschid ostilitatile, asta pentru a testa picioarele, si ale mele si ale celorlalti. Dupa mine vin Dumitru Bros. dar pana la urma raman singur. Pe plat nu mergeam tare, ba chiar prudent sa nu sparg prin cioturile de copaci. Un mic moment de neatentie si era sa sar peste ghidon! In timp ce puneam cu grija bidonul la loc (ar fi fost tragic sa il pierd pe vremea asta) am luat un sant cu noroi adanc de 20-30cm, dar cauciucul de fata m-a ajutat sa stau pe verticala. Super aderenta de la Hutchinson Toro!


         Ma ajung din urma fratii Dumitru impreuna cu un pusti de la Geiger. Dupa primul pushbike (va dau un pont, e mai bine sa faci pasi mici si desi cand impingi bicicleta) raman doar cu Adi, si asa am mers toata cursa. La fel ca si anul trecut, doar ca atunci eram coechipieri, dar stiam la ce sa ma astept.
       Undeva prin zona “mlastina” am alunecat putin si am pus piciorul jos, l-am pierdut pe urlateanul de la Cannondale o bucata de drum dar l-am reajuns in timp util.
        Se apropia finalul, desi eram istovit de caldura ma bazam pe ultima urcare pentru a deschide un avans. Am reusit chestia asta, Dumitru a descalecat in timp ce eu am reusit sa urc pe roti pana sus.

         Problema e ca pe drumurile de langa vie m-am orientat gresit urmarind un concurent prins din urma, desi marcajul era vizibil. Nu am pierdut mult, dar a trebuit sa franez si sa intorc de la 40 la ora, ceea ce inseamna multa viteza pierduta.
         Adrian ma ajunge si mergem impreuna spre final. Chiar daca el era favoritul la sprint cursa nu era incheiata. Pe drumul din spatele blocurilor in ultimii 150m, o voluntara ne-a aratat drumul in ultimul moment, eu eram pe partea stanga a soselei, intr-o pozitie nefavorabila depasirii in virajul la dreapta.
         Asta e, invatasem eu odata ca la incalzire, trebuie sa faci si recunoasterea finalului dar mai imbatraneste omul se mai prosteste.
         Dumitru lanseaza sprintul, dar se bucura cam devreme, tasnesc pe langa el dar nu reusesc sa il devansez inainte de finishul adevarat, imi mai trebuia vreo jumate de roata :)
         Nu ma oftic, probabil el a depus mai mult efort cursa asta decat abordarea mea rezervata, oricum... mi-ar fi fost “asa..” sa castig in felul ala.
         2015 Topoloveni Nitu 1 Dumitru 2, 2016 Topoloveni Dumitru 1 Nitu 2. Foarte bine!


    


  RGT Infernul Muntelui ITT

       Spuneam ca am avut o abordare in care m-am intrebuintat mai putin la Topoloveni pentru ca asteptam dintotdeauna un uphill pe sosea, si nea Alex Ciocan a realizat unul foarte tare in premiera in Romania.
        Dintre toate concursurile de anul asta, acest contratimp pe munte mi-a placut cel mai mult, si m-am simtit foarte bine si fizic.
       Sper sa ii urmeze si alti organizatori exemplul mai ales ca nu pare ceva extrem de greu de intreprins.

       Traseul il cunosteam in mare parte, mai putin ultima zona, caci la antrenament ma intorceam inainte de prima zona neasfaltata. Oricum.. catarare destula, aia e important!

        La negocierea unui contratimp de maxima importanta e alegerea ritmului corect, mai ales cand vorbim de un contratimp doar in urcare. Daca pleci prea tare o sa intepenesti undeva pe la mijloc si nu iti mai revii decat cand e prea tarziu. M-am ghidat dupa ergometru si dupa puls si am reusit sa imi pastrez energia pe toata lungimea probei contra cronometru.


         Zonele abrupte erau pana la iesirea din oras, acolo se putea face diferenta cel mai usor. Am mers cat de tare am putut dar fara sa depasesc pragul lactic prea des sau cu prea mult, la peste 400w/puls mai mare 170 lasam pedala.
         In rest am cautat trasa optima pe acele de par iar pe putinele zone de viteza stateam in pozitie aerodinamica.
         In locul unde asfaltul lipsea am lasat-o un pic prea incet, de frica sa nu fac pana. Cum spuneam, zona de final nu o stiam foarte bine, catararea se spunea ca avea 10km dar defapt avea 9. Nu am stiut unde e finish-ul decat cu vreo 50m inainte. Ar fi ajutat niste marcaje pe ultimul km.

         Am inregistrat o medie de 316w pe 20’ adica 5w/kg, asta e cam senzational pentru nivelul meu de pregatire. Vreau sa fiu modest cand zic asta, dar cred ca am talent la alcatuirea planurilor de antrenament.

          Locul 4 la general, locul 3 la categorie. Imi mai trebuiau 4 secunde si urcam pe 3 si la general Le scoteam daca nu puneam GoPro-ul pe casca si nu luam bidonul (inutil) la mine? daca intram mai mare pe criblura? Sau daca stiam cand incepe ultimul km? Irelevant! Cat timp concurezi ca mine de placere trebuie sa te bucuri de placerea de a fi in forma si de provocarile la care faci fata.








Inregistrare integrala a contratimpului




Monday, June 6, 2016

Brasov Bike Race

     Nu eram foarte hotarat sa iau startul la Brasov, dar m-a convins dorinta de a nu lua o pauza competitionala prea lunga, avand in vedere ca weekendul trecut nu am fost nicaieri. In plus, nu am mai fost demult la Brasov, cred ca o sa imi treaca dorul o buna perioada de timp, veti afla si de ce.

     In ziua cursei m-am trezit usor, chiar daca era vorba de ora 6, si l-am asteptat pe colegul meu Laurentiu. Am ajuns din timp si am facut clasicul ritual pre-cursa. Zona de start nu mi s-a parut impresionanta dar cum nu e bine sa judeci o carte dupa coperta am sperat ca organizatorii si-au canalizat eforturile in amenajarea traseului.
   
     Am facut o incalzire usoara care pe baza experientei mele s-a dovedit a fi eficienta, 5' pedalat usor, 1' cadenta mare 1' revenire 5' aproape de pragul lactic, 168 bpm puls in cazul meu, 5' revenire + doua sprinturi, dupa asta racire 10'.
 
    Prima catarare era lunga dar nu abrupta, indiferent de ritmul celorlalti am hotarat sa nu trec peste 170 puls, desi m-am rupt intentionat dupa 2-3km am putut sa revin pe partea a doua a catararii si sa ii depasesc pe cei dinaintea mea in care se acumulase oboseala, astfel ca la capatul urcarii eram pe locul 3 la general.


    Anul asta datorita ploilor am evitat antrenamentele pe mtb, deci tehnica nu ma ajuta. In conditiile astea stiam ca nu o sa imi pastrez locul pana la final dar un podium era in totalitate realizabil. Mi-a luat putin sa ma obisnuiesc cu potecile pline de radacini si pe bolovani.
    Dupa mai multe momente cand a trebuit sa incetinesc sa ma uit dupa marcaje mi-am dat seama ca am de-a face cu un traseu prost marcat. Vorbind de marcaj, am vazut o chestie geniala... unele benzi erau lipite de copaci, sa nu cumva sa fluture, sa le vezi doar de la 10m si asta doar daca contrasteaza cu copacul. Am inteles ca organizatorii se ocupa defapt cu concursuri de alergare, deci poate asta e explicatia marcajului neadecvat.
    Uitandu-ma pe FB-ul Brasov Bike Race, imi dau seama ca nu sunt eu prea pretentios, unii au numit marcajul drept "inexistent".
    Vreau sa mentionez ca ultima data cand m-am ratacit la un concurs a fost acum vreo 6 ani, m-a cuprins putin nostalgia evenimentelor-pionier din mtb-ul romanesc: Maraton Medieval Medias, Miercurea Ciuc Maraton, Banat Maraton...

    La un moment dat am ajuns la un loc pe care l-am recunoscut de acum multi ani, cu vreo 8 ani in urma, am mers la Brasov pentru un cantonament cu Florin Benghea (actual profesor la Scoala de mtb) si nu m-a lasat pana nu am dat drop-ul respectiv care era cam de jumatate de metru. N-am uitat ce m-a invatat si am reusit sa cobor pe acolo si acum.

    Dupa ceva timp, pe zonele tehnice m-a ajuns din urma Dan Rosioru. Ar fi fost bine sa raman cu el, intrucat e un rider din Brasov si stia traseul, dar l-am pierdut la o urcare foarte abrupta unde eu am gresit si am preferat sa fac pushbike desi mergea si pe roti.

    La iesirea din Poiana Brasov, dupa parasirea soselei, era ca o poiana unde nu se vedea nici un marcaj, eu mi-am folosit in mod eronat intuitia si am mers la stanga. Corect era la dreapta, dar pana am realizat si am revenit pe drumul corect s-au dus pretentiile de podium pentru ca nu mai era nici o catarare serioasa unde sa recuperez.


    Am parcurs restul traseului la ritm de antrenament si m-am folosit de zonele tehnice pentru a-mi mai aminti cate ceva. Cauciucurile Hutchinson Toro au fost cea mai buna alegere pentru acest traseu montan. Zona Brasovului este nemaipomenita in materie de trasee mtb, dar trebuie amenajate. La acest concurs traseul a intrat prin balarii si urzici sau prin balti ce se puteau drena cu usurinta. Daca faceam eu concurs acolo probabil munceam vreo 3 saptamani la amenajare.

    Coborarile de pe Tampa au fost superbe, dar am mers rezervat pentru ca trebuia sa protejez turistii aflati pe poteci. Pe final m-au depasit Zuzu si Alexandru Grozea (varianta Campina) si i-am auzit si pe ei injurand marcajul. Am avut o ezitare la acel rand de scari lung de vreo 5m cu gandul la jantele de carbon, dar i-am dat inainte bazandu-ma pe cauciucurile 2.25 umflate la 1.7 bar.

   De la echipa Giant Team Romania, cele mai bune rezultate le-au avut fetele-albinutele. Bety si Monica locul 1 si 2 la maraton iar Patricia locul 1 la semimaraton.

    Chiar daca evenimentul a lasat de dorit mi-a placut sa imi iau doza de adenalina de la acele trasee all-mountain.

Pe curand,
Adi