Sunday, September 4, 2016

Campina MTB Open - race for autism

    Deja devenit traditie Campina MTB Open de la inceputul toamnei este un eveniment de neratat indiferent ca esti obosit dupa sezon, vii din concediu, sau faci ca mine 0m in saptamana dinaintea cursei.
 
    E bine sa iti cunosti limitele, de aceea am optat pentru distanta scurta, in cazul meu rezistenta este calitatea deficitara. Era si destul de greu traseul, mi-era teama si de dureri in zona lombara...

    A fost mare lucru ca am ajuns in timp la start datorita neatentiei mele. Noroc ca exista prieteni/familie sa te scoata.

    Cand ai un start ca la Campina, pieptis in deal abrupt e o idee dezastruasa sa fii "parasutist" si sa nu te incalzesti. Am invartit putin picioarele inainte de start si apoi m-am strecurat in fata printre concurenti. N-au fost carcotasi din fericire, ca oricum, nu e rau sa ai pe cineva care pleaca bine in fata, sa iti faci ritmul dupa el.


   La intrarea in deal conducerea a fost preluata de SportGuru-BCR prin Gerhard Dumitrescu si Andrei "Corratec" Cojanu. Diavolii astia violet m-au facut sa ard pe interior pe varful dealului, unde ne-am detasat impreuna cu inca un cineva (Tudor Cazaceanu cred).
    Dupa coborarea dealului de langa start, ne-am gasit intr-o mica dilema, unde e marcajul? Prin stanga sau prin dreapta gardutului? Iarba sau asfalt? Impins de pragmatism, am sarit ca la ciclocros gardutul si am continuat spre traseu pe asfalt, in paralel ceilalti mergeau pe iarba. Am ajuns in acelasi timp la locul unde se intra din nou pe offroad.


   Am ramas in grup eu, Gerty si Corratec. Nu era rau sa terminam asa, cei 2 sunt juniori, si oricum suntem prieteni si colaboram. Am inceput sa prindem din urma din concurentii de la tura lunga printre care si multi prieteni. Mi-a placut sa merg fara stres si in loc de HOP HOP disperat sa mai fac cate o gluma sau sa ii incurajez.

   Dupa zona superba de coborare C-tec a ramas in spate acuzand probleme cu franele. Din cate am inteles trecuse la sistemul de franare cu pantofii.

   A urmat zona neplacuta pe bolovani prin albia raului cu marcaj si pe stanga si pe dreapta. N-a mai fost mult si atacat catararea cea mai grea. Colegul meu de competitie Gerty cred ca are ceva calitati anaerobe bine dezvoltate, intrucat intra foarte tare in deal dar pe la jumate incetinea. Nu se vedea nimeni in spate, trec catararea fara sa dau 100%.

   Noua coborare e destul de interesanta, buna pentru imbunatatit tehnica. Cred ca acolo am atins maximul de 48.5 km/h. Dar la trecerea prin ultima albe o piatra ascutita mi-a facut pana pe fata. Stiu ca e ascutita pentru ca anvelopa a fost umflata la presiunea corecta si nu i-am dat atat de tare pe acolo.

     Fas fas... rasufla incet, il pun pe Gerty sa mearga mai tare, sa ma mai dupa putin cat mai am presiune. Apoi cum 3km inainte de finish se lasa de tot. Era prea aproape, auzeam MC-ul deja, m-am gandit ca e mai bine sa merg pe ea pe unde se poate si apoi pe langa decat sa schimb camera.
    Stevens (locul 1 30-39) vine tare din spate si imi arunca un spray anti-pana pe care il folosesc dar nefiind problema de intepatura solutia din el nu remediaza problema. Dar imi mai da niste presiune pentru 1km de mers pe bicicleta.
     A urmat o perioada de mers cand calare cand pe langa. Mi-era groaza de buclele alea de langa finish din anii trecuti. Din fericire anul asta au renuntat la ele.
     Trece si Pitiku pe langa mine care incearca sa imi dea spray-ul lui dar nu mai era nevoie, aproape am ajuns. Pe sosea il ajung pe George Manastireanu care imi zice "ia uite, tu mergi pe pana mai repede ca mine" :D Glumesc si ii cer sa imi dea roata lui de Lefty.


      Finish! Locul 2 la categorie si la general habar n-am. La afisarea clasamentului vad ca pana m-a costat 10 minute. Nu ma asteptam. Deci chiar si cu 3km inainte de finish e mai bine sa rezolvi pana decat sa mergi pe ea. Castigatorul categoriei, Rossi zicea ca nu are cum sa ma bata, uite ca la ciclism nu iti garanteaza nimic victoria.

   

No comments:

Post a Comment