RGT Teleferic Challenge

Salut drag cititor!

      Daca urmaresti acest blog de mai mult timp trebuie sa fii putin curios sa citesti aceasta prima experienta de concurs pentru mine in 2017.
      Am ales sa particip la concursul de la Poiana Brasov si pentru ca acum mi-a permis timpul sa dau mici ture seara de o ora – o ora jumate, facute in special pentru controlul greutatii deci nimic prea intens, dar mai ales pentru ca este primul de MTB organizat de Alex Ciocan. Mi-a fost starnit interesul sa vad ce-i poate pielea pe taramul asta, putini stiu ca Livada cu ciresi ar fi trebuit la inceput organizat de mine alaturi de Alex, probabil nici Simona care sigur citeste aici.

      Traseele insemnau parcurgerea unei ture unice o data, de doua sau  trei ori. Am ales doua ture din respect de sine desi picioarele s-au inmuiat cand au auzit de concurs mai lung de doua ore. “Ce-am fost si ce-am ajuns” vorba VP-ului FRC Catalin Sprinceana, si el un pic cam obosit in timpul cursei.
      Oricum am trezit suspiciuni de sandbagging si la 2 ture, cum expresia “stai linistit ca sunt praf” este utilizata exhaustiv pe la noi nu prea m-am folosit de ea si am lasat faptele sa vorbeasca.

                       
                                             foto: Andrei Colotelo

      Deci plimbarica, fara pretentii doar de distractie. Pe un traseu care ar fi bagat Teleferic Challenge in top-ul preferatelor mele si pe care sigur faceam treaba in zilele bune, pentru ca are fix ce imi place, vreo 2 urcari mai lungi si grele. Coborari non-tehnice dar nici sa trebuiasca sa dai la pedale pe ele, cu cateva posibile capcane pentru neatenti.

      Dupa start am vrut sa ma testez sa vad pe unde stau, am inceput sa ma gandesc, “hm, asa se fuge la tura medie? Pai cu 200-250km saptamanal intru din nou in joc” dar nu sunt asa sigur ca ar trebui, ar fi ca si cum as retrograda, ma gandesc si promit ca o sa fac doar ce imi place.
                      
                                            foto: Andrei Colotelo
      Vine prima coborare, una de viteza mare zic, dar unde mergeai peste genul ala de pietris pe care daca iti luai viteza prea mare iti trebuiau oarecare cunostinte sa opresti in siguranta. Am inteles ca s-au indreptat cu cauciucurile spre cer cativa baieti pe aici. Defapt nici eu nu mai aveam mult la gardul/balustrada aia unde era viraj la dreapta, noroc ca am indreptat privirea spre traiectoria corecta si am scos piciorul.

      Urcarea pe drum, foarte frumoasa, fix ce-mi place. Apoi am ajuns la o bariera...inchisa pe unde trebuia sa te strecori printr-un spatiu de 50cm, c-mon dudes...

                   
                                          foto: Brindusa Mutoiu

     Vine si urcarea abrupta, participanti bunicei faceau pushbike dar eu m-am hotarat sa vad cat merge pe ea. Am urcat cam 80% ceea ce nu cred ca e rau, Edy Kubat care era langa mine a urcat un pic mai mult dar el are vreo 40kg si pinioane Sram Eagle.

      Pe unul din sectoarele de asfalt intalnesc o voluntara care apara cu abnegatie siguranta sportivilor intreband un sofer de ce pula ei nu opreste.

     Pe o alee pietonala aproape de finish un trecator voluntar incetineste sportivii intr-o zona cam periculoasa, intrai de la soare in umbra si nu vedeai randurile de trepte care urmau, sau cel putin eu cu farurile mele nu le-am vazut.
     Am reusit sa incetinesc fara probleme peste trepte, but wait, there’s more, ieseai print-o cale serpuita printre tarabe care vand cacardele din alea de “artizanat” bine ca n-a iesit nimeni de acolo cu vreo blana de oaie la roata, strapuns de un creion de-ala mare sau impiedicat de pitici.

foto: Brindusa Mutoiu

     Am inceput si tura a doua si pe la pragul de 2 ore am intampinat niste probleme energia, cred ca aveam glicemia mai mica decat diametrul rotii.  Era frumos traseul dar a trebuit sa o iau pe cel mai scurt drum spre finish. Imi trebuie niste rezistenta sa ma bucur asa cum trebuie de turele putin mai lungi. In plus, urma sa merg seara la o nunta iar apoi la servici la 05:30.

     Felicitari Alex C. si hotel Teleferic pentru organizare, RGT stim cu totii cam ce inseamna, la Teleferic am mai fost si am vazut ca e treaba serioasa acolo, m-am asteptat la un eveniment grozav si nu am fost dezamagit.

Drumuri bune,
Adi

Livada cu ciresi - Editia a IV-a 2017 - race director

Ia-ta ma povestind de a patra editia a concursului de mountainbike pe care il coordonez. “Livada cu ciresi” chiar prinde traditie!
Anul acesta a fost mai stresant fata de ultimii 3 deoarece am avut mai multe responsabilitati. Dar am ramas mereu in grafic si in acelasi timp am invatat ca este impractic sa ai un program  prea intens de-a lungul intregii zile.
Caldura anuntata constituia o problema majora, in urma avertizarilor IGSU si din respect pentru participanti si staff am ales (la recomandarea MPG) scurtarea traseelor, mutarea startului mai devreme si alimentarea cu gheata pe traseu. Better safe than sorry. Chiar si cei care prefera turele mai lungi, daca ar fi fost 45 de grade sigur ar fi fost de acord.

                             

                                       
Am pus totul la punct din seara dinainte iar in dimineata concursului nu ramaneau decat cateva lucruri de facut. Totul a mers snur, oamenii de la punctele de alimentare seriosi, veniti din timp. N-am lasat nimic la voia intamplarii ca nimic sa nu mearga greu.

La 8:30 a venit momentul primului start al zilei, cel al cursei rezervata copiilor. In acest an s-au strans o gramada de copii, super! Injectam acum ciclismul in ei si in 10 ani o sa avem altfel de ciclisti in Romania.

Am intarziat putin startul pentru ca mai erau cativa copii pe traseu, 7 km in 1.5h ii faci si mergand pe jos deci nu prea stiu cum de mai erau pe acolo dar in fine. (fun fact, Alex Ciocan a venit sa se pregateasca pentru triatlon si a alergat pe langa pustiul lui, Vlad, care a venit pe locul 3. Primul podium al celui mai tanar descendent al dinastiei Ciocan la mine la Paulesti, ce onoare!)

foto: Madalina Chirita

Situatia a devenit dificila pentru mine cand am auzit girofarele de la ambulanta. Este normal sa mai fie nevoie sa intervina ambulanta dar de data asta s-a anuntat accident grav pe epic intr-un loc periculos. Ruta de interventie era pregatita, dar gps-ul programat dupa share-locationul oferit de voluntarul de acolo ducea salvarea pe celalalt mal al Teleajenului in Boldesti-Scaieni.
                                             


Dupa intelegerea mea accident grav inseamna sportiv cu oase rupte, inconstient etc. Asa ca nu am vrut sa risc ceva ce as fi regretat toata viata (imi bag ceva in repercusiunile legale, eu ma gandeam – nu moare nimeni din cauza mea). Cand sa plec cu ambulanta ii cade usa laterala glisanta! De necrezut asa ceva. Merg sa anunt sa vina cealalta salvare dar pana ma intorc o prinde soferul cat de cat si tine cineva din interior de ea. Plecam la drum pe cea mai scurta ruta dar mai greu de mers cu masina, era doar riscul sa se sparga girofarul in crengi, dar ridicam eu de ele si putea sa treaca. Am ajuns in 10 minute la locul accidentului. Eu pana nu vedem care e treaba nu ma puteam calma, desi domnii din salvare si de la ASVSU erau chill.

                                     video: Dr Vasile Grososiu

Aici chiar shock si groaza, cazutul era Traian al meu de la Giant! dar m-a linistit repede ca nu are “nimic” desi sangera de la cap si avea multe excoriatii. Traian cunostea traseul si stapanea bine coborarea aceea abrupta dar din pacate acum a intrat cu prea multa viteza si pe abrupt s-a ridicat pe roata de fata si a cazut spectaculos. De aceea a zis si fata aceea de la ASVSU ca e accident grav vazand cum a cazut...

Punem usa la ambulanta inapoi si mergem pe ruta mai lunga dar mai usoara pt masina. Pe drum probabil de la zdruncinaturi situatia lui Traian se inrautateste si ambulantierii aleg sa mearga direct la UPU la judetean fara sa mai opreasca sa ma lase la start.
La urgente il interneaza pe Traian iar eu plec inapoi spre start 6 km pe bicicleta lui :)

                                            

Cat timp eram plecat cu salvarea ar fi trebuit facuta premierea la copii. Ii multumesc lui Catalin Lungu (echipa Drujbarii pe 2 roti) pentru ca a oficiat ceremonia in locul meu.

In cele 30-40 de min cat am lipsit de adunasera destul de multe lucruri de facut, asa ca imi cer scuze daca am fost expeditiv cu cineva sau daca am uitat diferite lucruri.

Desfasurarea conform planului a premierii a fost tulburata de faptul ca destul de multi participanti de la standard au intrat pe traseul scurt si au ocolit 2 checkpointuri, scurtand 5km. Explicatia pe care am gasit-o este ca la bifurcatia a doua unde traseul scurt vira la stanga si standard si epic virau la dreapta comisarul avea un singur semn (cu cuvantul “scurt” si o sageata la stanga). Posibil ca multi se uitau doar la sageata.
In mod normal daca erai atent la marcaje si vedeai ce scrie pe semn nu aveai cum sa gresesti. Se pare ca trebuie sa exagerezi cu marcajul si semnalizarea pentru ca unii sa le certifice drept “bune”. Din 500 au gresit 20, eu zic ca nu e asa rau.
Eu tin ca oricine ia legatura cu mine sa plece multumit si sa nu aiba dubii asupra seriozitatii mele, asa ca nu mi-a placut sa ii vad pe unii dezamagiti. Ii astept cu drag si la alta editie.

La final am incheiat cu bine, oamenii au fost multumiti, i-am impacat pe toti si am facut premierea unde i-am felicitat pe cei mai buni dintre ei.
Am incheiat ziua cu tombola cu premii oferite de SculeMannesmann.ro si cu biciclete de la Decathlon. Bicicleta de copii a fost castigata de baiatul unui ciclist din Ploiesti pe care il stiam din vedere. Nu aveam numarul lui de telefon si nici nu ii stiam numele complet, iar cand ne-am intalnit a zis "ia uite nici daca faceam blat nu iesea asa bine".

Bicicleta de adulti a fost castigata de Aneliya Karagozyan din Bulgaria, fosta campioana nationala care a castigat si competitia rezervata felelor elite. Foarte bine, avem oricum de invatat de la bulgari in domeniul ciclismului si al industriei de biciclete.

Promit sa ma gandesc la lucruri noi pentru editia urmatoare astfel incat sa nu existe monotonie si nicio editie sa nu semene cu alta. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, poate pot programa si mai devreme concursul astfel incat sa avem cirese in premiera!

Multumesc si pe aceasta cale sponsorilor (Gatorade, Vision EC, AMRO Steel Complex, Decathlon, Primaria comunei Paulesti) MPG-ului pentru seriozitatea de care nu ma indoiesc si tuturor celor care au ajutat si au pus osul la treaba!